Plagiat sau fanfiction? 5 basme sovietice pentru copii cu un complot împrumutat

Ceea ce este considerat plagiat în literatură

Există o părere că plagiatul în literatură este doar o situație în care un autor ia opera altuia și își pune numele pe coperta. Și orice altceva este împrumut artistic, ceea ce este destul de acceptabil. Și, în general, există un număr limitat de intrigi, așa că nu este de mirare că diferite cărți se intersectează.

Acest lucru nu este în întregime adevărat. O lucrare scrisă pe baza motivelor este, într-o oarecare măsură, și plagiat. Mai ales dacă aceste „motive” induc dublarea semnificativă a intrigii, doar cu nume diferite. Și dacă cineva ia personaje familiare și le pune în circumstanțe diferite, aceasta este cu siguranță o încălcare a drepturilor de autor. De exemplu, dacă îl întâlnești pe personajul principal Erast Fandorin într-o lucrare nescrisă de Boris Akunin, totul va fi evident pentru tine.

În același timp, există referințe și omagii, intrigi rătăcitoare care sunt dezvoltate de toată lumea și de toată lumea. De exemplu, ar fi ciudat să considerăm „Povestea prințesei moarte” a lui Pușkin sau „Prițesa adormită” a lui Jukovski drept un plagiat al „Albei ca Zăpada” de către frații Grimm. Ei înșiși au împrumutat acest complot folclor.

În cele din urmă, există zona gri a fanfiction-ului. Autorii iau lumea literară deja existentă, eroi și își inventează propriile povești. Cu toate acestea, ei nu ascund faptul că folosesc evoluțiile altora. Dar o fac pentru distracție, fără să câștige nimic, așa că de obicei este trecută cu vederea.

În general, împrumutul în literatură este un lucru complicat. Dar merită să vorbim despre ele - cel puțin pentru dezvoltarea generală. În caz contrar, sub articolul despre filmul „Pinocchio” următorul comentariu poate apărea cu toată seriozitatea:

Ce treabă au scriitorii sovietici cu asta

Plagiatul și un fel de fan fiction au existat oricând. Dar ceva interesant s-a întâmplat cu literatura pentru copii din URSS în prima jumătate a secolului al XX-lea. Multe dintre lucrările care au devenit incredibil de populare au fost, ca să spunem ușor, nu în totalitate originale.

autoritatea sovietică dislocatCând abilitatea de a citi și de a scrie a devenit norma acceptată / Cultură. RF mare campanie de eradicare a analfabetismului. Dar oameni care au învățat brusc citit, a fost necesar să se furnizeze literatură. Dar nu oricare, ci corect din punct de vedere ideologic. În septembrie 1933 a fost organizatDespre editura / Editura "DETGIZ" editura de stat pentru copii – „Detgiz”. A produs nu numai basme ale autorului scriitorilor sovietici, ci și traduceri. Mai mult, de multe ori originalul a fost adăugat, modificat - cu alte cuvinte, adaptat. Și apoi uneori însușit. Cum s-a întâmplat asta, să ne uităm la exemple.

Ce lucrări pentru copii sovietici au fost inspirate din străinătate

1. Cheia de aur sau Aventurile lui Pinocchio

• Autor: Alexei Tolstoi.
• Anul primei editii: 1935.
• Baza literară: Aventurile lui Pinocchio. Istoria păpușii de lemn de Carlo Collodi. Povestea a fost publicată în 1883. Publicat în Rusia în 1906.

Merită să începeți cu povestea menționată în captura de ecran de mai sus. Și anume din „Aventurile lui Pinocchio”, care par atât de familiare. Pentru dreptate, trebuie menționat că cartea este prevăzută cu o prefață a autorului, care spune de unde cresc picioarele basmului.

Aceasta este, desigur, o versiune ușor romanticizată. În 1923, Tolstoi a editat traducerea poveștii lui Collodi. Chiar și atunci, a făcut diverse modificări la original. În octombrie 1933, a semnat un acord cu Detgiz pentru propria sa traducere a poveștii despre o păpușă de lemn, dar în cele din urmă a întors drumul greșit.

Intriga celor două povești are multe asemănări, dar diferența este semnificativă. Deci, în "Pinocchio» nu exista cheie de aur, iar fata cu parul albastru este o zana, nu o papusa. Acțiunea lui „Pinocchio” se desfășoară pe parcursul a șase zile, este o poveste distractivă și aventuroasă. Eroul se luptă cu bogatul, dar răul Karabas-Barabas. Și, în final, își deschide propriul teatru de păpuși și eliberează artiștii din sclavie. Pinocchio, în schimb, așteaptă o poveste lungă, plină de suferință, astfel încât să supraviețuiască unei renașteri morale și să devină un băiat adevărat. Și Collodi are o mulțime de scene cu adevărat violente. Dacă ai simpatizat cu Pinocchio când era închis într-un dulap și atârnat cu susul în jos, atunci Pinocchio va fi perceput ca un adevărat thriller.

În general, în ciuda împrumuturilor, acestea sunt basme foarte diferite în spirit. Mai mult, Pinocchio se concentrează mai mult pe un public pentru copii. Nu este surprinzător că cititorilor le-a plăcut atât de mult și, pe baza lui, desen animat, cinema și multe spectacole.

(Apropo, Nikolai Nosov a copiat o altă scenă din Pinocchio din „Dunno on the Moon”. Cel în care, dintr-un exces de distracție, băieții s-au transformat în animale. Deci s-a dovedit a fi o inspirație.)

Cumpără carte sovieticăCumpărați original

2. Trei porci

• Autor: Serghei Mihalkov.
• Anul primei editii: 1937.
• Baza literară: romanizarea desenului animat „Cei trei purceluși”.

În introducere, am convenit să nu considerăm transcrierile basmelor drept plagiat sau împrumut. Dar aici trebuie să săpăm puțin mai adânc.

Prima ediție a cărții a fost publicată în 1937 cu nota „Tradus și editat de Serghei Mikhalkov. Text și desene de Walter Disney Studios. Și nu au înșelat: ilustrațiile dublează desenul animat cu același nume de la studioul lui Walt Disneycare a apărut în 1933. Mai exact, aceasta este o traducere a unei cărți care a fost publicată în același an cu aceleași poze.

Ulterior, cartea a fost publicată cu ilustrații diferite și fără momente Disney recunoscute. De exemplu, purceii nu mai cântă la instrumente muzicale, lupul nu încearcă să-i înșele îmbrăcându-se în vânzător de pensule. Iar povestea este poziționată ca o opera de autor bazată pe un basm englezesc.

Cumpără carte sovieticăCumpărați original

3. Vrajitorul din Oz

• Autor: Alexandru Volkov.
• Anul primei editii: 1939.
• Baza literară: Minunatul Vrăjitor din Oz de Lyman Frank Baum. Cartea a fost publicată în 1900.

Ediția din 1939 numește personajul principal Ellie în loc de Dorothy, dar cartea este aproape o copie exactă a originalului, cu diferențe minore. În versiunile ulterioare, câinele fetei începe să vorbească, iar noi detalii și răsturnări de situație apar în poveste. Dar, în general, chiar și după schimbări, baza literară din Vrăjitorul... este destul de recunoscută.

Volkov însuși nu a ascuns paternitatea, dar a crezut că a îmbunătățit lucrarea.

Cu toate acestea, deja în prima ediție, Volkov a fost remarcat ca autor și nu ca traducător.

Cumpără carte sovieticăCumpărați original

4. Dr. Aibolit

• Autor: Korney Chukovsky.
• Anul primei editii: 1936.
• Baza literară: „Povestea Dr. Dolittle” de Hugh Lofting. Original publicat în 1920.

Povestea lui Chukovsky este inspirată de Lofting, dar nu o dublează. Diferența este vizibilă nu numai în nume, ci și în evenimente și personaje. Spre deosebire de Vrăjitorul din Oz, unde Baum nu a fost menționat pe pagina de titlu, prima ediție a Doctorului Aibolit este semnată „După Gyu Lofting”. Și, în general, autorul nu uită de inspiratorul său și ulterior.

Pe de altă parte, cartea a fost însoțită de o postfață: „Un lucru foarte ciudat s-a întâmplat acum câțiva ani: doi scriitori de la două capete ale lumii au scris aceeași poveste despre aceeași persoană. Un scriitor a trăit peste ocean, în America, iar celălalt a trăit în URSS, la Leningrad. Unul se numea Gyu Lofting, iar celălalt era Korney Chukovsky. Nu se văzuseră niciodată și nici măcar nu auziseră unul de celălalt. Unul a scris în rusă, iar celălalt în limba englezăunul în versuri şi celălalt în proză. Dar basmele lor s-au dovedit a fi foarte asemănătoare, deoarece în ambele basme același erou este un medic amabil care vindecă animalele. Cum s-a înțeles asta în mintea cititorilor nu este clar.

Cumpără carte sovieticăCumpărați original

5. Bătrânul Hottabych

• Autor: Lazar Lagin.
• Anul primei editii: 1938.
• Baza literară: „Urcioare de cupru” F. Anstey, povestea a fost publicată în 1900.

Sam Lagin asiguratJutta Ahlbeck, Päivi Lappalainen, Kati Launis și Kirsi Tuohela. Copilărie, literatură și știință: subiecte fragilecă ideea de a scrie o poveste despre un geniu, o sticlă cu care a găsit un pionier sovietic, a fost inspirată din Povestea pescarului din ciclul O mie și una de nopți. Cu toate acestea, fiica lui a spus că biblioteca de acasă avea o traducere a lui F. Ansty.

În orice caz, ceea ce au în comun lucrările este apariția bruscă a geniului în lumea modernă. Deci „Hottabych” este greu de considerat nu doar ca plagiat, ci chiar și ca text „bazat pe”. Cu toate acestea, este interesant de știut despre existența unui suport literar.

Cumpără carte sovieticăCumpărați original